Uite, nană, sus la munte,
Zăpada toată se duce,
Dă-i drumul la oi și miei
Sus la vârful muntelui,
Lungă fu iarna și grea
Mi-a îmbătrânit inima.
Sui cu nana, sui, sui, sui,
Sui la vârful muntelui,
La gura izvorului,
Poiana Măgdedului,
La strunghița oilor,
Ciobănița mea cu dor.
Unde-o fi vârful mai înalt
Acolo mă duc și zac
Să-mi răcoresc inima
Că fu prea lungă iarna,
Dorurile mele toate,
Nană, de munte-s legate!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul de munte și de viața pastorală, după o iarnă lungă și grea. Legătura profundă cu natura și amintirile dragi sunt temele centrale.