Sufletul meu necăjit,
Ești ca floarea pe pământ,
Vântul bate și-o răpune,
Dar ea tot floare rămâne.
Inimă, inima mea,
Nu știu cum te-oi mai făcea,
Câte le-ai mai petrecut
Mă mir că nu te-ai oprit.
Ochișorii, ochii mei,
Multe le-ați văzut și voi,
Ce-ați văzut ați tăinuit,
Nimănui n-ați povestit,
Inimioara și ochii
Tăinuiesc rândul lumii.
Refren:
Nană, puiul meu!
Sensul versurilor
Piesa exprimă suferința unui suflet chinuit, care, deși lovit de greutăți, își păstrează esența. Inima și ochii, martori ai durerii, păstrează tăcerea asupra experiențelor trăite.