Munte, munte frățioare,
Ridică-ți fruntea spre soare
Pădurea să-ți înverzească
Și iarba să-ți odrăslească.
Și-apoi bâr, oiță, hai,
Că veni vremea lui mai!.
Frumoși mai sunt ciobanii,
Cum seamănă cu munții:
Ochii limpezi de izvoare,
Mândrii făr-asemănare.
Și-apoi bâr, oiță, hai,
Sus la munte că-i de trai!.
Dragi mi-s nopțile de vară
Când dorm ciobanii pe-afară
Roua de pe flori îi spală,
Roua de pe flori îi spală.
Și-apoi bâr, oiță, hai,
Sus la munte că-i de trai!
Sensul versurilor
Cântecul evocă frumusețea munților și viața simplă a ciobanilor. Celebrează legătura dintre om și natură, precum și tradițiile pastorale românești.