Mă trudesc, neică, de-un an
Să fac pelinul zahar,
Din urât busuioc rar,
Apa să curgă la deal,
Din urât nu mai faci floare,
Apa curge tot la vale.
Mă trudesc, neică, de-o vreme
Să fac agurida miere
Și urât pe plăcere,
Să uit dragostile mele,
Dar urâtu-i tot urât,
Nu-l mai faci mărgean la gât,
Nici busuioc înflorit.
Mori, neică, să mor și eu,
Să nu ne mai pară rău,
Să ne-ngroape pe-amândoi
La aninul din zăvoi,
Să ne pună-ntr-o lădiță
Guriță lângă guriță.
Sensul versurilor
Piesa exprimă eforturile zadarnice de a schimba ceva urât în frumos și dorința de a muri împreună cu persoana iubită pentru a scăpa de suferință. Vorbește despre acceptarea morții ca o eliberare de chin.