Drag mi-a fost, neicuță, drag
Să sui dealul la conac,
Peste Cerna, peste tău
La conacul drag al meu
Unde bat tălăngile
Și zburdă mioarele.
De la munte n-oi pleca
Până n-o veni toamna,
Până n-o pleca la vale
Șir de păsări călătoare,
Când or cădea brumele
Plec și eu cu turmele.
Cobor turmele în sat
Că ceru-i întunecat,
S-or pune zăpezile
Și-astupă potecile
Și mi-oi pierde turmele,
Ne-or prăpădi fiarele,
Munte, munte, frățioare,
Vin la vara viitoare!.
Refren:
Nană, nană și-un dor greu!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul de viața la munte, de transhumanță și de legătura profundă cu natura. Evocă un sentiment de nostalgie și melancolie față de un stil de viață tradițional.