Dați-mi sticla cu otravă
Să mă otrăvesc
Că m-a lăsat puișorul
Pe care-l voiesc,
Dați-mi otravă mai tare
Ca să pot să mor
Să mă văd scăpată-o dată
De necaz și dor!
Lume multă mă va plânge
Cui i-o părea rău,
Cum îi va fi inimioara
La puiuțul meu?
Poate-atuncea mă va crede
Ce mult l-am iubit,
De foc și de supărare
Azi m-am otrăvit.
Voi, fetițe care creșteți
Și mă ascultați,
Cu dragostea, dăiculiță,
Să nu vă jucați!
Că eu cu ea m-am jucat
Și multe-am pățit,
De foc și de supărare
Azi m-am otrăvit,
Lume multă mă va plânge
Cui i-o părea rău,
Cum îi va fi inimioara
La puiuțul meu?
Sensul versurilor
O femeie disperată de pierderea iubirii se otrăvește, exprimându-și durerea și avertizând alte fete să nu se joace cu dragostea. Ea anticipează regretul fostului iubit și impactul morții sale asupra lui.