Gutuia e ruptă din soare
E zbatere în mrejele luminii
E aur vechi prin sita toamnei
E regină.
Aromă și vis,
Trunchi de amintiri din grădina
Celor ce au plecat dincolo.
E pace și strigăt către soare.
E bucurie și suflet
E bunătate și căldură
E miez și dulceață
E stea pe bolta de azur
E ceas de cinstire,
E măreție supremă.
Să iubim gutuii, ca pe niște fii cuminți
ce s-au petrecut spre dor.
Hai să ocrotim gutuii!.
Vasilichia Sinescu.
Sensul versurilor
Piesa este o odă adusă gutuilor, văzute ca simboluri ale toamnei, amintirilor și valorilor perene. Gutuia este personificată și asociată cu sentimente de bucurie, pace și recunoștință, îndemnând la prețuirea frumuseții simple a vieții și a legăturilor cu trecutul.