Cine-a adus tăcerea din noi?
Eu vreau doar versuri, tu vrei război
Când am uitat ce-nseamnă în doi?
Cândva ne iubeam de luni până joi.
Rochia de seară e acum pe podea
O sticlă de vin și noi doi pe o stea
Și vorbe uitate doar pe jumătate
Speranțe deșarte, prezentul era viitor.
Nu știi ce-ți dorești
Nu vrei să îmi vorbești.
Noi dansând în mii de culori te simt prea departe
Noi dansând în mii de culori te simt prea departe
Noi dansând în mii de culori te simt prea departe
Noi dansând în mii de culori te simt prea departe
Noi dansând în mii de culori ești prea departe
Noi dansând în mii de culori te simt prea departe
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație aflată în declin, marcată de tăcere, neînțelegeri și distanță emoțională. Naratorul își amintește de vremurile bune, dar se confruntă cu realitatea prezentă a unei conexiuni pierdute.