Spre alte lumi și spre alte vise alerg,
să le deschid solemnitățile,
să le împart destinele, vina, scrisorile de recomandare,
să comit delicte romantice.
Iată, deja a început hârjoana cu focul și ordaliile,
iar eu îmi țin în lesă inima
și încă mai aduc în discuție femeile tandre și zorii spumoși.
Sigur că da! Cobor adânc în cuvinte,
dau nume noi lucrurilor ițite din luturi sacre
și din lemn domnesc,
iar apoi îmi lipesc urechea de inima lumii
să-i pot simți pulsul,
să-i pot trăi visul ―
până când se face târziu în cuvinte,
până se risipește jalea din clopote,
până când îmi curge tot somnul omenirii prin vene…
Sensul versurilor
Piesa explorează o călătorie spre lumi necunoscute și vise, reflectând asupra destinelor și emoțiilor. Vorbitorul se conectează profund cu esența lumii, simțindu-i pulsul și trăind visul colectiv al omenirii.