Pe o bancă demult așteptând
Stă copilul stingher și plăpând
Stă copilul
Și copilul acesta sunt eu
Și de jale mi-e sufletul greu
Mi-e greu
Frunze galbene tremură-n vânt
Și cocorii pleacă țipând
Cocorii
Nu e veșnic nimic pe pământ
Și părinții se duc rând pe rând
Și părinții se duc rând pe rând
Părinții.
Ce-am iubit și m-a lăsat și s-a dus
Ce-am dorit pentru veci a apus
Ce-am iubit și m-a lăsat și s-a dus
Ce-am dorit pentru veci a apus.
Pe o bancă demult așteptând
Stă flăcăul cu sufletul arzând
Stă flăcăul
Și flăcăul acesta sunt eu
Și de zbucium mi-e sufletul greu
Mi-e greu
Iar iubita de-acasă s-a dus
Și nimic la plecare n-a spus
Iubita
Mai plutește și azi prin odăi
Amintirea parfumului ei
Mai plutește și azi prin odăi
Amintirea.
Ce-am iubit și m-a lăsat și s-a dus
Ce-am dorit pentru veci a apus
Ce-am iubit și m-a lăsat și s-a dus
Ce-am dorit pentru veci a apus.
Pe o bancă demult așteptând
Stă bătrânul cu plete de-argint
Stă bătrânul
Și bătrânul acesta sunt eu
De tristețe mi-e sufletul greu
Mi-e greu
Pentru veci tinerețea s-a dus
Și nimic la plecare n-a spus
Tinerețea
Mai plutește și azi pe alei
Amintirea sărutului ei
Mai plutește și azi pe alei
Amintirea..
Mai plutește și azi pe alei
Amintirea sărutului ei
Mai plutește și azi pe alei
Amintirea..
Ce-am iubit și m-a lăsat și s-a dus
Ce-am dorit pentru veci a apus
Ce-am iubit și m-a lăsat și s-a dus
Ce-am dorit pentru veci a apus
Ce-am iubit și m-a lăsat și s-a dus
Ce-am dorit pentru veci a apus
Ce-am iubit și m-a lăsat și s-a dus
Ce-am dorit………. a apus
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra naturii efemere a vieții și a relațiilor. Vorbește despre pierderea inocenței, a iubirii și, în cele din urmă, a tinereții, subliniind inevitabilitatea trecerii timpului și a morții.