– Leagănă-te, brad, în codru
Ca și frunzulița-n plopu’,
Fără vânt, fără răcoare,
Fără niciun pic de boare,
Bradule, brăduț de jale,
Ce te legeni așa tare?.
– Dar cum nu m-oi legăna
C-o trecut și vremea mea,
Crengile mi s-or pălit,
Florile s-or ofilit,
Cetina mi-o-ngălbenit,
Izvoarele-or amorțit.
– Codrule, codruțule,
Bradule, brăduțule,
Eu te las cu sănătate
Că mă duc din nou la sate,
Ș-apoi dragă-n primăvară
Oi veni la tine iară,
Oi dormi la umbra ta,
Dorul mi l-oi alina.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de melancolie și resemnare în fața trecerii timpului. Bradul personificat își deplânge soarta, în timp ce naratorul se pregătește de o despărțire temporară de codru, cu promisiunea unei reîntoarceri.
