Inimioară cu dor mult,
N-ai la nimeni crezământ,
Inimioară cu dor mare,
N-ai la nimenea crezare.
Inimioară cu dor greu,
Te pot crede numai eu
Că te-aud oftând mereu
Zi și noapte de dor greu.
Zi și noapte tot oftezi,
De cine ți-i dor nu-l vezi,
De l-ai vedea num-o dată
N-ai mai fi tot supărată.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă sentimentul profund de dor și singurătate resimțit de o inimă care nu găsește alinare. Inima suspină constant după cineva drag, dar această persoană este inaccesibilă, adâncind starea de melancolie.