Fata care merge pe bicicletă
Poartă teniși, dar rămâne cochetă
Fata care își caută culoarea
Fata care iubește marea
Fata cu gândul mult prea roditor
Fata care golește de lacrimi orice nor
Fata care vindecă fără să doară
Care de unde nu mai e iubire zboară.
Cine sunt eu?
Oare am învățat
Să știu să primesc
Sau să iau ce mi-e dat?
N-am să mă opresc din pedalat
Până când n-am să ajung să iau ce e de luat.
Fata care merge pe bicicletă
Poartă teniși, dar rămâne cochetă.
Fata care merge pe bicicletă
Poartă teniși, dar rămâne cochetă.
Fata care merge pe bicicletă
Poartă teniși, dar rămâne cochetă.
Fata care nu se grăbește niciodată
Fata care întârzie de fiecare dată
Fata care spune tot ce gândește
Care dacă s-a pornit foarte greu se oprește
Fată de vară care-n toamnă înverzește
Fată de vară care-n toamnă înverzește.
Cine sunt eu?
Oare am învățat
Să știu să primesc
Sau să iau ce mi-e dat?
N-am să mă opresc din pedalat
Până când n-am să ajung să iau ce e de luat.
Da. Cine sunt eu cu adevărat?
Cum fac să-mi ajungă doar ce mi s-a dat?
Poate sunt prea mică să găsesc un răspuns
Nu e gata povestea
Adolescenta s-a dus
Vine din urmă o fată matură
E pusă pe fapte
Nu mai vrea mură-n gură
Tot mai departe are de pedalat
O așteaptă femeia
Nu mai e timp de stat
Tot mai departe, tot mai departe
Nu-i lăsa să te oprească
Luminează-mi în noapte
Tot mai departe, tot mai departe, tot mai departe, tot mai departe, tot mai departe, tot mai departe..
Cine sunt eu?
Fata care merge pe bicicletă (bis x23)
Sensul versurilor
Piesa explorează călătoria unei fete spre maturitate și descoperirea de sine. Ea se confruntă cu întrebări despre identitate, independență și acceptarea destinului, pedalând metaforic prin viață pentru a-și găsi propriul drum și a deveni femeia care este menită să fie.