Un animal orbitor.
Lumina este și ea carne,
Dacă o smulgi se rupe
Și sângeră –
N-ați văzut niciodată
O halcă de lumină
Aruncată la marginea cerului
Și începând să putrezească?
Sau n-ați simțit niciodată
Mirosul de sânge
Al câte unui pârâiaș prelins încet
Dintr-o rază,
Gata să se poticnească
De la o piatră la alta,
Și nu v-ați gândit atunci
La zeiasca durere
Consumată acolo
În inima lumilor,
Unde un animal orbitor
Și în eternitate rănit
Ne ține pe toți
În viață?
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea sacrificiului și a suferinței ascunse în spatele frumuseții și luminii. Metafora "animalului orbitor" sugerează o entitate rănită care susține viața, consumându-se în durere eternă.