Nu pot împiedica ziua să aibă douăzeci și patru de ore.
Pot doar spune:
Iartă-mă pentru durata zilei;
Nu pot împiedica zborul fluturilor din viermi,
Pot doar să te rog să mă ierți pentru viermi,
pentru fluturi;
Iartă-mă că florile se fac fructe, și fructele sâmburi,
Și sâmburii pomi;
Iartă-mă că izvoarele se fac fluvii,
Și fluviile mari, și marile oceane;
Iartă-mă că iubirile se fac nou-născuți,
Și nou-născuții singurătăți, și singurătățile iubiri
Nimic, nimic nu pot să împiedic,
Toate-și urmează destinul și nu mă întreabă,
Nici ultimul fir de nisip, nici sângele meu. Eu pot doar spune
Iartă-mă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă acceptarea neputinței în fața destinului și a ciclurilor naturale ale vieții. Este un apel la iertare pentru simplul fapt de a exista și de a participa la această transformare continuă.
