Decenii întregi așteptând
Întoarcerea cheii în broască;
Din ce în ce mai ruginită,
Pândind-o decenii întregi
Fără cuvinte,
Fără destin. Din când în când
Părând că se mișcă puțin.
Și atunci
Oh, împărțirea pe voci
După iluzia mișcării:
Cei cărora li s-a părut
Că s-a învârtit înainte,
Cei cărora li s-a părut
Că s-a învârtit înapoi,
Cei cărora chiar nemișcarea
Li se pare-un atu
Cine și ce ar putea să oprească
Himera? Dar, nu,
Numai înaintarea ruginii
În inima fierului,
Topirea la rece,
Praful roșu înlocuind
Molecula cu molecula zăvorul
(Și iarăși corul de semne,
Presupuneri, opinii:
Într-un secol, în două,
Într-un mileniu)
Istorie cu încetinitorul.
Sensul versurilor
Piesa descrie o așteptare îndelungată și inutilă, în care timpul și inerția duc la o dezintegrare lentă și inevitabilă. Metafora centrală este "topirea la rece", sugerând o distrugere subtilă, dar constantă, a speranței și a sensului.