Revin în toamnă.
Revin în toamnă cum revin acasă
Din țări mai libere și mai bogate –
Știu iarna care vine, știu bruma care cade
Și ceața nesfârșită, nențeleasă.
Dar eu visez amiaza-mbrățișată
De frigul dimineții și al serii,
Ora de miere, galbena zăpadă
Pe care-o ning din crengi învinse merii.
Eu plâng de bucurie în lumina
Nestinsă încă de uriașe nopți
Și-n strugurii zdrobiți în teasc din vina
De-a fi prea buni, prea dulci, prea copți.
Eu vin spre frig, deși de frig mi-e groază
Spre fructul putred care se consumă
În alcoolul limpede-n amiază
Și tulburat în asfințit de brumă.
Mi-e frică de-ntuneric și totuși vin, și vin
Din nesfârșite veri strălucitoare,
Unde tânjesc spre fericitul chin
Al boabei ce apune-n vin și moare.
Orgoliu fraged, dragoste copilăroasă,
Fatală, somnoroasă demnitate.
Revin în toamnă cum revin acasă
Din țări mai libere și mai bogate.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o revenire melancolică acasă, într-un loc familiar, dar și o acceptare a inevitabilului declin și a frumuseții efemere. Vorbitorul se întoarce spre frig și întuneric, simboluri ale toamnei și ale sfârșitului, cu o combinație de teamă și atracție.