Am o mie de fețe:
Cu cei veseli râd,
Cu cei revoltați mă revolt,
Cu cei triști sunt tristă,
Cu femeile vorbesc despre gospodărie,
Cu poeții despre versurile lor,
Cu bolnavii sunt bolnavă și sufăr,
Cu pictorii aș putea fi pictor,
Cu inginerii aș putea fi inginer,
Cu copiii-s copil,
Cu entuziaștii exult,
Cu obosiții mă nărui,
Și din când în când,
Câte unul, exasperat, mă somează —
Dar tu? Ce ești? Cine ești?
Răspunde!
Răspund:
Am o mie de fețe,
Eu sunt cristalul.
Sensul versurilor
Piesa explorează capacitatea umană de a se adapta și de a empatiza cu diverse persoane și situații. Eul este prezentat ca un cristal, capabil să reflecte și să se schimbe în funcție de context, dar păstrându-și esența.