Dor aproape stins de lume,
Dor aproape stins de mine,
Substantive și pronume
Ale unei limbi străine
Dintre frazele căreia,
Moi și vechi, de catifea,
Verbe fermentând ideea
Să visez în limba mea.
Singura din limbi pe care
O murmur în somn și-n gând,
Răscolită declinare
Între leagăn și mormânt;
Cea pe care o-nțelege
Marea și-o vorbesc și munții
Dulce, ne-nvățată lege,
Adjective și conjuncții,
Interjecțiile fierbinți,
Gândul care vrea să fie,
Dor de-o lume cu părinți
Și cu o copilărie. Morfologie
Sensul versurilor
Piesa exprimă un dor profund pentru limba maternă, văzută ca o legătură esențială cu identitatea și amintirile copilăriei. Este o meditație asupra frumuseții și importanței limbii române, ca element definitoriu al ființei.