Cine ar putea să mă jignească?
Măduva surâsului mi-e caldă
Chiar și-atunci când înghețat pe buze
Și-ntărit îmi fac din el unealtă.
Bucuria desenează păsări
Chiar și-atunci când plâng în ochii mei.
Anii îmi foșnesc în poala rochiei
Și cireșele îmi pun cercei.
Aripile buzelor palpită
Râsul în văzduh să mi-l ridice –
Râsul meu asemeni unor holde
Lichefiate auriu în spice.
Însă fericirea-i apă gravă,
Și în albia mea copilărească –
Epoleții generației mele
Cine-ar îndrăzni să îi jignească?
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de mândrie și bucurie față de sine și de generația sa. Vorbitorul se simte puternic și împlinit, chiar și în momentele dificile, găsind frumusețe și resurse interioare.