La Paris.
La Paris, la colț de străzi,
Cireșele cresc în lăzi;
Strugurii afuzalii
Cresc de-a dreptul în cutii;
Piersicile, nici n-ai crede,
Cresc ascunse în șervete;
Și-ascultați-mă pe mine,
Merele cresc în vitrine.
Prunele cresc pe cântar,
Pepenii în galantar,
Fragile, în mare grabă,
Cresc de-a gata din tarabă,
Și alunele sadea
Cresc în bar, de sub tejghea.
Un plictis de zile mari:
Nici albine, nici bondari.
Dar, în schimb, nimic de zis,
Pe-orice stradă din Paris,
Orice câine, cât de mic,
Crește-n coadă un covrig.
Sensul versurilor
Piesa descrie o imagine suprarealistă și amuzantă a Parisului, unde fructele cresc în locuri neobișnuite, iar câinii au covrigi în loc de cozi. Este o viziune jucăușă și ironică asupra vieții urbane.