La ce servește bucuria.
Învață să nu te mai bucuri,
Învață să nu mai ucizi
Cu zâmbetul și cu mângâierea.
Un singur râs al tău
Poate doborî păsările de pe crengi,
Păsările pe care numai o nefericire
Le-ar mai fi putut ține în viață.
Fiecare bucurie rănește pe cineva.
În lumea voastră la ce servește bucuria?
Noaptea visez armate întregi hohotind
În timp ce noi cădem ca spicele în jur.
Sensul versurilor
Piesa explorează natura duală a bucuriei, sugerând că aceasta poate avea un impact negativ asupra altora. Versurile exprimă o perspectivă pesimistă, în care bucuria este văzută ca o forță distructivă, capabilă să rănească și să distrugă.