Cearcăn albastru
În jurul ochiului care-a înțeles,
Semn rotund
Și eres
Pe suprafața necurgătoare a timpului
Unde sunt;
Cearcăn negru
În jurul ochiului care-a crezut
Semn oval,
Jumătate de infinit,
Pe trupul meu, mal
De lut,
Unde istoria-a durut
Și-a lovit
Val de val;
Cearcăn de aur
În jurul ochiului care-a înviat,
Semn suprem
Și triunghi
Al iubirii pe tâmplă,
Unde cad în genunchi
Și îl chem
Când doar veșnicia se-ntâmplă.
Sensul versurilor
Piesa explorează ciclul vieții și al emoțiilor, reflectat în metafora cearcănelor din jurul ochilor. Acestea simbolizează înțelegerea, suferința și, în final, iubirea divină, marcând trecerea timpului și impactul istoriei personale.