Măiculiță, maica mea, nu-ți mai vărsa lacrima!
Îți sărut, măicuță, mâna, plec să-mi apăr patria.
Tu, taică, tăicuțul meu, știu că sufletul ți-i greu
Dară tu m-ai învățat ce înseamnă să fiu dac.
R: A plecat un dac la moarte, a plecat un dac de-al meu
A plecat un dac la moarte, sus la bunul nostru zeu.
bis.
Tu, femeie, crește-mi pruncul, învață-l a mea credință,
Fă-l un dac voinic, înalt, gliei să-i fie soldat.
Nu mai plângeți, frații mei, plec cu sufletu-mpăcat.
Voi pleca râzând la moarte, ca un dac adevărat.
R: A plecat un dac la moarte, a plecat un dac de-al meu
A plecat un dac la moarte, sus la bunul nostru zeu
bis.
(Solo vioară și drâmbă).
Măiculiță, maica mea, nu-ți mai vărsa lacrima!
Îți sărut, măicuță, mâna, plec să-mi apăr patria.
Tu, taică, tăicuțul meu, știu că sufletul ți-i greu
Dară tu m-ai învățat ce înseamnă să fiu dac.
R: A plecat un dac la moarte, a plecat un dac de-al meu
A plecat un dac la moarte, sus la bunul nostru zeu
bis
Sensul versurilor
Un dac își ia rămas bun de la familie, plecând la luptă pentru a-și apăra patria. El își îndeamnă apropiații să nu-l jelească, ci să-i continue moștenirea și să-și crească pruncul în spiritul valorilor dacice.