Unica – unica, ea plângea cu mine
Singura- singura, ea îmi săruta ochii,
Umedă-mi fața și sufletu-mi pierdut
Mai tristă atunci, decât în al ei trecut.
Oh, crudă și blestemată noapte – lasă destine!
Ce îngropi oameni vii în sicriile-ți de lemn vechi!.
Trebuia să-ți fi oprit ceasul și luna,
Întregul cer cu nori și ploi de stele!
Trezit-ai din al său somn pe ziua rece!
– De ce, de ce ai lăsat-o să plece?
Ai uitat de ea? Și ți-am vorbit într-una!
Și eu și tot neamul meu… fratele!.
………………………..
Fantoma neagră hrănită în a durerii strigate
Pleacă cu ea astăzi și mâine nu se întoarce.
– Doamne, tu viața și lumina celor morți,
Ia-mi tot ce am și tot ce vrei, deschide-mi porți!
Ridicate în lanț de fier, gratii și lacăte ferecate,
Primește chinuitele-mi păcate și fără de pace!.
Și lasă-i zborul înapoi spre al său pământ,
Spre sfânta-i casă cu gradina în albe flori
Astăzi negre de dor îi împletesc cununa.
Singuri doi copii, ai săi copii – „Mama! „
Flămânzi și goi cersesc Ție, sfânt legământ.
Orfani adorm în a lor vis, treziți orfani în zori.
Lacom ți-am cerut de atâtea ori și atât de multe
Oare vei vrea și acum să-mi împlinești Doamne?
Iartă-mă, atât îți cer și nu-ți voi mai cere!
Ai milă, dacă vrei ia-mi zilele. Trupul îmi piere
Să nu-mi lași doar amintirea ei, doar clipele pierdute.
Te rog păzește-o și potolește-i a raiului foame!.
…………………………
Unica – unica, ea plângea cu mine
Singura- singura, ea îmi săruta ochii,
Umedă-mi fața și sufletu-mi pierdut..
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă a unui om care și-a pierdut persoana iubită. Este o rugă către divinitate, implorând iertare și milă, și cerând protecție pentru sufletul celui pierdut și pentru copiii rămași orfani.