Voi credeți că de fata dragă
Pot să vorbesc.
Nici pentru-o-mpărăție-ntreagă
N-am s-o numesc.
De vreți, cântăm pe rând, ori droaie
La un stacan,
Că o ador și că-i bălaie
Ca grâu-n lan.
Fac orice i se năzărește
Și-o porunci.
Și viața mea, dac-o râvnește
I-o pot jertfi.
Durerea care ne-o stârnește
Un dor respins,
Întregul suflet ca-ntr-un clește
Mi l-a cuprins.
Prea dragă mi-e, să spun în lume
Ce îndrăgesc,
De dragu-i pot să mor, dar nume
Eu nu rostesc.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o iubire profundă și secretă pentru o femeie. Naratorul este dispus să facă orice pentru ea, chiar să-și sacrifice viața, dar refuză să-i dezvăluie numele, păstrând astfel secretul iubirii sale.