Dacă aș fi o filă dintr-o carte, te-ai opri la mine?
Tot răul la un loc l-ai transforma în bine?
Un fulg de nea, m-ai prinde să nu mă topesc?
O frunză, m-ai prinde ca pământul să nu îl lovesc?
Un sunet, m-ai asculta mereu?
Un demon, ai mai vrea să fii îngerul meu?
O floare, mă vei ajuta să îmi deschid petalele?
Negru de supărare, îmi vei aduce soarele?
Un pui de pasăre, mă vei învăța să zbor?
O stea îndepărtare, de mine ți-ar fi dor?
Un pește pe uscat, mă vei salva de la moarte?
Copil, mi-ai citi povești în fiecare noapte?
O lacrimă pe buzele tale, m-ai înghiți?
Un inel ruginit, mă vei mai prețui?
O furtună, mă vei îndepărta de tine?
Un vis, vei mai spera vreodată la mine?
Un loc ascuns pe harta lumii, mă vei căuta?
Un prinț transformat în broască, mă vei săruta?
Un bob de orez în deșert, mă vei găsi?
Mut, îmi vezi, auzi vocea inimii?
Un prunc, m-ai învăța să fac primii pași?
Bolnav, ai fi în stare să mă lași?
Dacă aș fi altfel, mă vei mai iubi?
Și ce vei face dacă nu aș mai fi?
Sensul versurilor
Piesa explorează incertitudinea într-o relație, punând întrebări ipotetice despre acceptare și iubire necondiționată. Vorbitorul își imaginează diferite ipostaze, căutând asigurări și temându-se de respingere.