Atunci când soarele apune
Şi zarea arde-nflăcărată,
Atuncea inima îmi spune
Durerea ei nemângâiată.
Şi tot mă-nşel şi trag nădejde,
Că nu-i departe alinarea,
Dar mintea mea mă amăgeşte
Şi tot mai tare mă munceşte.
Nădejde nu găseşti în lume
Şi n-ai de ce nici să o caţi:
Ea numa-n suflete trăieşte
Şi doruri-n inimă trezeşte.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de durere și amăgire resimțite la apusul soarelui. Vorbitorul caută alinare, dar se simte înșelat de propria minte, iar speranța pare să existe doar în suflet, trezind doruri.