Alexei Mateevici – Atunci Când Soarele Apune
Atunci când soarele apuneŞi zarea arde-nflăcărată,Atuncea inima îmi spuneDurerea ei nemângâiată.Şi tot mă-nşel şi trag nădejde,Că nu-i departe alinarea,Dar mintea mea mă amăgeşteŞi tot mai tare mă munceşte.Nădejde nu găseşti în lumeŞi n-ai de ce nici să o caţi:Ea numa-n suflete trăieşteŞi doruri-n inimă trezeşte.