Greu la deal, și greu la vale,
Nu-s bucate, nu-s parale,
Toți sunt lefteri,
Negustorii n-au afaceri,
Preoții n-au cununii,
Moașele n-au faceri.
„Biruri noi!” guvernul strigă,
Iar țăranul: „Mămăligă!”..
Nu-s parale, nu-s:
Ce mai plănuiți palate
Și orașe ca-n Apus?
Știți voi ce-i la sate?.
Lanurile-s părăsite:
Nici imaș nu-i pentru vite,
Apele-au secat.
Goi, flămânzi, copiii zbiară.
Gospodarii au plecat
În lume, să ceară..
Nu mai are cum țăranul
Din pământ să scoată banul,
Vouă să vi-l dea.
Foametea de pe la sate
Va să vie să mai stea
Și-n cele palate!
Sensul versurilor
Piesa descrie o situație de sărăcie extremă în mediul rural, unde țăranii se luptă cu lipsa resurselor și cu birurile impuse de guvern. Refrenul subliniază disperarea și lipsa de speranță a oamenilor.