Eu cunosc un loc retras
Unde nimeni n-o să poată
Să urmeze-al nostru pas
Vino: uită lumea toată.
Pământeștile păreri
Îl cred plin de-ntunecime,
Însă mint — căci nicăieri
Nu ard flăcări mai sublime.
Viața nu e pentru noi —
Lumea e de rele plină
Ești o floare — sunt lumină —
Vom fi cerul amândoi.
Sensul versurilor
Piesa descrie o iubire profundă și dorința de a evada într-un loc retras, departe de lume și de grijile ei. Cei doi îndrăgostiți își găsesc refugiul în natură și unul în celălalt, aspirând la o existență ideală, transcendentă.