La țărm, corabia oprită
E ninsă de zăpada lunii
Și marea tace odihnită,
De biciuirile furtunii.
Catarg și pânze argintate
Abia ușor sunt legănate
Magia nopții este sfântă
Verzuiele unde dormitează.
Novicii râd – Cârmaciul oftează,
Matrozii melancolic cântă.
Orașul întreg scânteiază
Cu felinarele aprinse
Muzicile vesel vibrează,
Curse priveghează-ntinse.
Novicii în port se coboară,
Spre râs și petrecere zboară;
Răscoala etății-i frământă
Safire pe ceruri lăcrămează.
Din cap mișcând, cârmaciul oftează,
Matrozii melancolic cântă.
Sensul versurilor
Piesa descrie o corabie oprită la țărm, în contrast cu viața vibrantă din port. Marinarii melancolici cântă, în timp ce novicii se bucură de petreceri, iar cârmaciul oftează, sugerând o reflecție asupra trecerii timpului și a diferitelor etape ale vieții.