Te-am privit, Draga, iubita mea…
Erai un păun frumos,
Zarzării înfloriți se scuturau în jurul tău
Și eu nu mai mă săturam privindu-te.
Apoi te-ai schimbat în apă fermecată,
O vâltoare în care mă înecam și muream încet.
Dragostea ta ciudată ca niște ramuri de salcie
Mă trăgea zăbăucă tot mai la fund.
M-au deșteptat păsările cerului.
Eram întins în iarbă ca un Gulliver.
Muşchiul pădurii mă îmbrăţişase ca o soră,
Căprioarele codrului păşteau în jurul meu…
Sensul versurilor
Piesa descrie o iubire inițial idealizată, care se transformă într-o experiență sufocantă și dureroasă. Naratorul se trezește, în cele din urmă, regăsindu-se în brațele naturii, ca o formă de vindecare și eliberare.