Te simt,
Consonantă cum sunt
De inima
Care agață speranța..
Am fost ce am fost,
Iubire de sânge pe muchie de cuțit
Și soare cu dinți
Și pădure de gheață..
Pete pe cer,
Mari și mici țipătoare,
Astăzi sunt ciori
Care pleacă spre focul aprins..
Bătute de vânt, arse de soare,
Ma strigă pe nume, sau doar îmi pare?
Ramâne cerul,
Iar petele negre s-au stins..
Tu, pasăre albă,
Alină-mă, du-mă departe
Spre tărâmul melanj,
Unde flori înfloresc în stomac,
Unde-s cerbi zburători, copaci vorbitori,
Și motanul ce stă încălțat pe un nor
Vagabond..
Și m-aduce-n povești..
Te simt
Cum te zbați în plămâni,
Prin vene curgi, mai subțire ca ață,
Am fost și voi fi iubire nebună,
Coaptă la soare, purtată prin lume..
Dă-mi mâna ta
Și spune-mi pe nume..
Te simt, te simt, te simt..
La la la la..
Te simt, te simt, te simt..
La la la la..
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente profunde de conexiune și transformare. Vorbitorul simte o prezență puternică, descriind-o prin imagini poetice și metaforice, de la iubire sângerândă la peisaje fantastice. Cântecul sugerează o călătorie interioară și o căutare a identității.