Tu vorbești cam mult
Eu te ascult cuminte
Cu inima fierbinte
Sau poate friptă
De când orașul a căzut.
Va trece timpul
Tu vei înțelege
Și eu voi înțelege
Orașul nostru e distrus
Nu avem unde merge.
A ars orașul nostru viu ars
A ars până la scrum
Vântul a spulberat
Și din ce-a rămas acum.
Răsar mugurii din scrum
Răsar roșii ca un asfințit
Cum să zburăm acum
Peste orașul părăsit.
Pământul fuge sub picioare
Nu se știe cum de
Fuge mai departe.
Ne rămân doar umbre
Ne rămân doar umbre
Ne rămân doar umbre
Doar umbre.
Azi mă iubești mai mult
Eu te ascult străină
Cu inima pustie
Sau poate vie
De când orașul a murit.
În care viață eu am mai fost și asta
Sfânta Mandragora
Tu mai crezi în Crăciunul fericit
S-a spart orașul nostru viu
În mii de fluturi amintiri.
Am înțeles târziu
Cum începutul e sfârșit.
Răsar mugurii din scrum
Răsar roșii ca un trandafir
Ce îți dorești mai mult de-atât
decât un fir.
Subțire fir
Viața ne ține în picioare
Nu se știe unde
Pământul fuge mai departe.
Ne rămân doar umbre
Ne rămân doar umbre
Ne rămân doar umbre
Doar umbre.
Ne rămân doar umbre
Ne rămân doar umbre
Ne rămân doar umbre
Doar umbre.
Ne rămân doar umbre
Ne rămân doar umbre
Ne rămân doar umbre
Doar umbre
Sensul versurilor
Piesa descrie un oraș distrus, probabil metaforic, și sentimentele de pierdere și resemnare care rezultă. Totuși, există și un fir de speranță, sugerat de mugurii care răsar din scrum, simbolizând renașterea și posibilitatea unui nou început.