În zori ne rătăcim prin rouă
Suntem doar noi doi și plouă
Nu vrem să ne ascundem
În lumea noastră.
Nimeni nu știe cine suntem.
Nimeni nu știe cine suntem
Nimeni nu știe cine suntem..
Când norii dispar e liniște iar
Ne pierdem în gând fără niciun cuvânt
În noaptea albastră de stele în zori
În lumea noastră.
Nimeni nu știe cine suntem.
Nimeni nu știe cine suntem
Nimeni nu știe cine suntem..
Vin și pleacă, norii iar se-mbată
Și iar se-mpart pe cer
Parcă mai rău ca altădată
Și tot ce iese, e frig și furtună
Dar frigul întotdeauna ne-aduce împreună.
Nimeni nu știe cine suntem
Nimeni nu știe cine suntem..
Nimeni nu știe cine suntem..
Sensul versurilor
Piesa descrie un refugiu intim între doi oameni, protejat de lumea exterioară. Ei găsesc consolare și unitate chiar și în mijlocul furtunilor, simbolizând o legătură puternică și izolată de restul lumii.