O floare veștedă zăresc
Ce-a fost uitată între pagini,
Și-un vis ciudat, nepământesc
Trezește-n pieptul meu imagini.
Pe unde a-nflorit, și când?
De care Mai avut-a parte?
Și cine-a rupt-o, cu ce gând?
Și pentru ce a pus-o-n carte?
Să amintească un bun rămas?
Vreo întâlnire sub murmure?
Sau vreo plimbare-n molcom ceas
Pe câmp ori poate prin pădure?
Mai sunt pe lume el și ea?
În ce ungher se află oare?
Sau poate-s veștejiți așa,
Precum aici, această floare?
1828
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra efemerității vieții și a iubirii, folosind o floare uscată ca simbol al amintirilor pierdute și al întrebărilor fără răspuns despre un cuplu din trecut. Tonul este melancolic, sugerând o meditație asupra trecerii timpului și a fragilității sentimentelor.