Un zbor – anarhic și de neputință,
Un gând – prea slab, prea vag în infinit, –
Și iar – un vis de suferință,
De rob prea vlăguit.
Să știi alt vis, ce-n veci năpăstuiește
Și voluptatea zilnică-n necaz.
În rug de patimi înflorește
Al zeilor extaz.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de neputință și suferință, dar și momente de extaz și voluptatea, sugerând o luptă interioară între disperare și dorință.