Mi-e frică de Tine foarte,
Nu văd mai teribil ceva.
Mă mir de tot și de toate,
Găsind mereu urma Ta.
Pe străzi sunt umbre în cete –
Ele dorm sau, poate, trăiesc?
De pe-ale bisericii trepte
Mi-e frică-napoi să privesc.
Simt mâini pe umeri și nume
În mintea mea nu mai sunt.
Și prind în urechi să-mi sune
Prohoduri ce-au fost de curând.
Biserica vor s-o-ngroape
Norii negri și reci, cerești.
Eu știu: Ești aici. Aproape.
Și știu: Acolo ești.
Sensul versurilor
The poem expresses a profound fear and awe in the face of the divine. The speaker is overwhelmed by the presence of God, experiencing both wonder and terror, and grappling with feelings of uncertainty and dread.