SANKT PETERSBURG
IARNA ȘI PRIMĂVARA ANULUI 1902.
Mergeam – și-n noapte mă urmau
Necunoscuți grăbiți, cu pas năvalnic,
Cu păr vâlvoi sub lună-nvârtejit.
Și îngroziți, cu sufletul zdrobit,
În piept ei se loveau, scrâșneau amarnic
Și scrâșnetele-n zare se-npânzeau.
Mergeam – și mă urmau încet
Necunoscuți cu fețe-ngândurate.
Uitaseră fatală groază-acum.
Sorbeau tăcuți al calmei nopți parfum
Și, tremurânde, mâinile uscate
Le-mpreunau piroși pe suptul piept.
‘Naintea mea un stâlp de foc plutea,
Eu pașii celor mulți din urma mea,
Și zvâcnetul, și-nceata lărmurire
Le contemplam, pătruns de fericire.
1 IANUARIE 1902
Volumul ”Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”
Sensul versurilor
Poemul descrie o plimbare nocturnă în Sankt Petersburg, unde naratorul este urmărit de figuri misterioase. Inițial, acestea sunt pline de groază, dar apoi devin contemplatoare, iar naratorul găsește fericire în observarea lor și a fenomenelor mistice din jur.