La rugăciunea sărmană
Spre locașul sfânt mă îndrept.
Și pe Prefrumoasa doamnă
În roșii umbre-o aștept.
Tresar, mă feresc de lumină,
Când scârțâie ușa grea.
Dar privește în ochii-mi, senină,
Doar visarea mea despre Ea.
Știu aceste odoare
Ale maiestuasei Soții.
Pe pervaz aleargă sprințare
Surâsuri, vise târzii.
O, Preasfânto, ce candele blânde,
Ce voioasă mi Te vădești!
Nici o vorbă acum nu se-aude,
Dar eu cred: Sublimă Tu ești.
Sensul versurilor
Poezia exprimă o rugăciune umilă către o figură divină feminină, Preafrumoasa Doamnă. Vorbitorul se apropie de un loc sacru, căutând o viziune spirituală și exprimând credință și admirație tăcută.