Hei, logodnică ne-i marea!
Nu ne-a dat inelu-i oare?
Ne sărută veșnic marea
Pe obrazul ars de soare!
În adâncul ei, frumoasă,
E mireasă-mpodobită.
Nu ne-o fi nicicând mireasă
Unde-i sprintenă, zorită!
Viața-i slobodă pe ea,
Moartea nu ne-o-nspăimântă,
Of, că tare-i rece, maică,
Maiculița mea!
Noi cu marea vom petrece,
Marea-i slobodă și-i rece,
Mare tu, albastră mare,
Roșii zori în depărtare!
Beat ești vântule, băiete,
Ne dezmierzi
Și zbori în plete!
Poartă-ne hoinarule
Vocile în larg!
Umflă, frate vântule,
Pânza în catarg.
Sensul versurilor
Piesa evocă viața marinarilor și legătura lor strânsă cu marea. Marea este văzută ca un simbol al libertății, dar și al melancoliei și al dorului de casă.