De aici el pleacă în noaptea neagră,
iar corpul său trebuia să locuiască în odaia aceasta,
unde suspinele, pașii periculoși
nu vin, dar prezența lui
legată de acest pat în care plânge
o față înflăcărată,
tăinuită în întuneric,
piatră prețioasă.
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea și absența cuiva care a plecat, lăsând în urmă un sentiment de melancolie și suferință. Prezența celui dispărut încă se simte, legată de locul unde a trăit, accentuând pierderea.