Alecu Donici – Zi Întâi Aprilie

Nu știu, zău, pe ce temeiuri
Zi întâi a lui Aprilie
S-au menit din obiceiuri
A fi zi de amăgiri.
O zi numai-n trei sute,
Fără praznici, sărbători,
Pentru niște șagi plăcute,
N-ar fi rău însemnători.
Dar a lumii amăgire
Nu are nici un hotar,
Toate trec prin chibzuire
Vicleșugului amar.
Omul cel întâi căzură
Prin amăgire din rai,
Când nu era în natură
Altă vreme decât Mai.
Politica se-nvârtește
Pe aceștii zile legi:
Sfârmă, drege, hotărăște
Soarta țărilor întregi.
Diplomaticii înșală
La Septemvrii, la Ghenari,
Caută, pândesc greșeala
Și răstoarnă planuri mari.
Toți supușii în tot locul
Pe șefii lor amăgesc,
Prin aceasta-și fac norocul,
Cariera își lățesc.
Femeile au prea multe
Zile-ntâi a lui Aprilie,
Chiar deviza lor pe frunte
Pare scris: întâi Aprilie.
Și bărbații iar pe ele
Purure le viclesc,
Jură lor pe cer și stele,
Dar credința nu păzesc.
Cel ce cumpără sau vinde,
Gândește la înșelat,
În rar om nu se aprinde
Cugetul acesta de iad.
Omul în sfârșit cutează
A-nșela pre Dumnezeu
Când prin apă se botează,
Iar în faptă stă tot rău.
Până când întâi Aprilie
Va-mpărăți pre pământ?
Când va luci raza zilei
Numai cinstei luminând?