În Flandra, pe malul unui fluviu,
o femeie, cândva,
mi-a zis: ”Pentru tine slăvesc râurile”.
Uit.
În Nebraska, mii de spice de grâu, ca fundal,
o femeie, cândva,
mi-a zis: ”Sunt singura ta hrană”.
Uit.
La Londra, sub bombe,
o femeie, cândva,
mi-a zis: ”Sunt capitala
și burgul tău și foburgurile tale”.
Uit.
La Berlin, în epoca
de după războaie,
o femeie, cred, mi-a zis:
”Sunt clipa trăită
pe care, neîncetat, trebuie s-o retrăiești”.
Sub un pod, la Veneția, o femeie,
mi-a zis:
”Sunt masca ta și oglinda sfărâmată”.
Uit.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema uitării și a amintirilor efemere. Naratorul își amintește de întâlniri cu diferite femei în locuri diferite, dar uită esența acelor momente, sugerând o pierdere a identității și a sensului.