Trebuie să spui mulțumesc acestui trup,
pentru că te-a adus pe lume:
un cer infernal.
Trebuie să spui mulțumesc necunoscutului
pe care, din respect sau sfidare, îl numești Dumnezeu.
Trebuie să spui mulțumesc
– e vrednic de duioșie –
acestui trandafir care nu-i trandafir
decât ca să te doară.
Trebuie să spui mulțumesc bătrânului fluviu
de vreme ce-l venerezi
vrând să te compari cu el.
Trebuie să spui mulțumesc acestei păsări,
privighetoare sau vultur,
că nu e la fel ca tine.
Trebuie să spui mulțumesc,
de patruzeci de ori mulțumesc,
cu fața la ocean, pentru plăcerea cuvântului
și voluptatea verbului.
Trebuie să spui mulțumesc
îndoielii, minunii, metamorfozei,
căci te obligă
să te reinventezi.
Trebuie să spui mulțumesc acestei morți
care te restituie flăcării, zăpezii și nisipului
din care ești compus, dar care au onoarea
să te descompună.
Sensul versurilor
Piesa este un imn de recunoștință adresat diverselor elemente ale existenței, de la corp și divinitate, până la natură și chiar moarte. Sugerează că fiecare aspect al vieții, chiar și cele dureroase sau dificile, merită apreciere pentru că ne modelează și ne oferă oportunitatea de a ne reinventa.