Am două meserii:
decupez flori,
nevestele de mâine,
în piele de stele,
și-aduc părinților niște insule,
fete fugite, ușoare,
după un râu golan.
Duminicile uneori încălzesc
în așternutul meu, adică în fantezie,
visările
vecinilor mei recunoscători.
Sensul versurilor
Piesa descrie o viață trăită între realitate și fantezie, unde protagonistul are două "meserii": una concretă și alta onirică, în care evadează și aduce bucurie celor din jur. Este o reflecție asupra evadării din cotidian prin imaginație.