N-o să te mai văd
Marea trebuie sorbită
Cerul trebuie-nțolit
Obrazul tău a și atins copacii
Și timp de cincisprezece veacuri
Eu am să caut râsul tău
Sub obiecte de pradă
N-o să te mai văd
Luna trebuie culeasă,
Spațiul și celelalte spații
Să mi se culce în artere
Ți se rostogolesc sub fluviu
Genunchii și îți scânteiază
Clavicula pe epiderma falezelor
N-o să te mai văd
Moartea trebuie-nșelată
Planeta noastră e sfârtecată
Cu miile de dinți pe care mi-i dăruie absența.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul unei despărțiri iminente. Vorbitorul anticipează absența persoanei iubite și impactul devastator pe care aceasta îl va avea asupra sa, folosind imagini puternice și metaforice.