Ca un vis, ca o șoaptă fierbinte,
Ai apărut, mi-ai intrat în minte
Și în trup sunt obosit și rupt.
Visare de-o noapte începe să doară,
Zâmbetul tău încet mă doboară
Trupul-mi zdrobit de durere-i amorțit.
Și nu mai știu nimic de noi
Și nu mai știu drumul înapoi.
Rupe-mă, aruncă-mă, fă ceva:
Păstrează-mă, iubește-mă, nu mă lăsa
Singur în noapte fără… lumina ta.
Rupe-mă, aruncă-mă, fă ceva:
Păstrează-mă, iubește-mă, nu mă lăsa
Singur în noapte fără… lumina ta.
Trăiesc în trecut cu o inimă goală
Sufletul tău printre degete-mi zboară
Imaginea ta, nu pot scăpa de ea.
Ai lacrimi în ochii, tristețe-a nu-i tot
Ai viață în tine, aș vrea să-ți arăt
În jurul tău, e soare mereu.
Și nu mai știu nimic de noi
Și nu mai știu drumul înapoi.
Rupe-mă, aruncă-mă, fă ceva:
Păstrează-mă, iubește-mă, nu mă lăsa
Singur în noapte fără… lumina ta.
Rupe-mă, aruncă-mă, fă ceva:
Păstrează-mă, iubește-mă, nu mă lăsa
Singur în noapte fără… lumina ta.
Și nu mai știu nimic de noi
Și nu mai știu drumul înapoi,
Și nu mai știu nimic de noi
Și nu mai știu drumul înapoi.
Rupe-mă, aruncă-mă, fă ceva:
Păstrează-mă, iubește-mă, nu mă lăsa
Singur în noapte fără… lumina ta.
Rupe-mă, aruncă-mă, fă ceva:
Păstrează-mă, iubește-mă, nu mă lăsa
Singur în noapte fără… lumina ta.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentele de dor și disperare ale unei persoane care a pierdut pe cineva drag. Naratorul se simte pierdut și singur fără „lumina” acelei persoane, implorând-o să nu-l abandoneze.