Versuri corectate și adnotate
Mă nasc naufragiat în lumina ta,seară de ape limpezi.De senine foiarde aerul consolat.Dezrădăcinat dintre cei vii,inimă provizorie,sunt limită vană.Înfricoșătorul tău darde cuvinte, Doamne,îl urmez cu sârguință.Trezește-mă dintre morți:fiecare și-a luat pământulși femeia.Tu ai privit înlăuntrul meuîn întunericul viscerelor:nimeni nu are deznădejdea meaîn inima lui.Sunt un om singur,un singur infern.
Dispare din ce în ce, iubito, soareleAcum când îl ajunge lunga seară.Cu o lentoare egală torturiiSe vede departe lumina taPentru altă despărțire, scurtă nu.
Ca un vis, ca o șoaptă fierbinte,Ai apărut, mi-ai intrat în minteȘi în trup sunt obosit și rupt.Visare de-o noapte începe să doară,Zâmbetul tău încet mă doboarăTrupul-mi zdrobit de durere-i amorțit.Și nu mai știu nimic de noiȘi nu mai știu drumul înapoi.Rupe-mă, aruncă-mă, fă ceva:Păstrează-mă, iubește-mă, nu mă lăsaSingur în noapte fără… lumina ta.Rupe-mă, aruncă-mă, … Citește mai mult